Inapoi la Paris

...si ma intorc la Paris de fiecare data, chiar daca planurile sunt altele, chiar daca oamenii sunt altii. Pentru ca Parisul e locul meu si simt ca revin, nu ca vin. Asa cum Viena ma invata ceva de fiecare data, Parisul imi aminteste ceva de fiecare data. Acum mi-a amintit ca astept un print care sa-mi aduca un buchet de lalele galbene imbracate in hartie de impachetat. Maro. Maron. Marron.
Mi-a mai amintit ca pana si dansatoarele de la Moulin Rouge erau in viata de zi cu zi croitorese. Ca poti fi o lady si fumand o tigara pe scari in fata Operei, nu trebuie neaparat sa ai acces la balcon. Iar vremea din Paris mi-a amintit ca poti fi capricioasa fara sa-ti pierzi farmecul.

Ultima noapte la Paris, cu o sticla de vin rosu sec pe Pont des Arts. Data viitoare venim cu paharele de cristal dupa noi!

Se cauta un rinoceroz pentru Pupidulce

Cercul printeselor s-a deschis si a mai primit un membru cu drepturi depline. E o printesa veritabila, a se recunoaste dupa degetelele subtirele si gratioase. Ca orice printesa adevarata, e cruda uneori. Canta (?!) cand isi ia baia, asa cum te-ai astepta de la orice printesa sa faca. Si bineinteles, fiindca e o printesa, nu se scobeste in nas. Niciodata!

Ii zicem Mara pentru ca nu e mai inalta decat un mar. Si de cand Irina a adus-o in viata noastra, printesele roiesc si se agita, isi exerseaza puterile de ursitoare, o examineaza pe toate partile si se minuneaza. Ne lasam duse de val si planuim deja nebuniile ce vor urma. Ne incanta grozav gandul ca o sa transmitem traditia cursurilor din bucatarie tinute pe banane. Iar daca o sa vina vreodata seara acasa tatuata si cercelata, va gasi cu siguranta cel putin o printesa care sa-i ia apararea in fata mama-sii. Ba, ca s-o indulcim pe Irina de sperietura, tot noi o vom scoate la nopti pierdute si alcoolice si-i vom intretine imaginea de mama cool.

Bine ai venit, printesa mica! Suntem cu toatele aici pentru tine, dar ca sa n-o panicam pe Irina, asteptam sa te faci un pic mai mare. Si pentru ca tu cresti cand dormi...
Ce-ar fi sa se culce
Pupidulce?

Ca sa intelegem mai bine, rasfoim din nou
Philippe Lechermeier si Rebecca Dautremer - Printese date uitarii sau necunoscute

Ne vedem la urmatorul Sabat

N-am mai putut sa scriu pentru ca n-am inteles nimic. Nimic din soborul de vrajitoare adunate s-o jeleasca. Nimic din ochii ei albastri care s-au inchis pentru totdeauna. Nimic din ochii albastri ai tuturor copiilor si nepotilor ei, pe care eu nu i-am mostenit.
Scriu acum, pentru ca am inteles ce trebuie sa fac. Am gasit arborele genealogic, l-am desfasurat in toata casa si am descoperit numele pe care-l uitasem: Ivanov. Si ca sa nu-l mai uit vreodata, planuiesc o calatorie initiatica in Bulgaria, inapoi la origini, in noaptea urmatorului Sabat. Deci pe 21 martie ma urc in masina si fug la Varna, ca sa-mi redescopar radacinile in Padurea de Piatra.

Unde se duc vrajitoarele dupa ce inchid ochii pentru totdeauna?

A sosit Shirin

"Dintre toate, Shirin stie cel mai bine sa obtina ce vrea", mi-a spus Irina inainte sa mi-o dea. Si dupa o seara cu ea, mi-am dat seama ca intr-adevar stie sa obtina ce vrea. Cu nici un chip nu se va stradui sa-si gaseasca un loc in spatiul tau; dimpotriva, tot spatiul tau va trebui sa se muleze pe stilul ei.

Am o presimtire ca ne vom intelege de minune!

Sfarsitul dialecticii printese-vrajitoare

Dupa atatea printese otravite, printese ursite sa moara intepate cu fusul, printese carora li se fura vocea, a venit in sfasit timpul ca printesele si vrajitoarele sa se impace. Prea multe povesti pentru copii au nedreptatit vrajitoarele, atribuindu-le lor rolul negativ, cand de fapt vina era aproape de fiecare data a unui prostanac de print. Pentru inima printului se faceau toate rautatile, deci el starnea mai toate intrigile (desi de prea putine ori era in stare sa le si rezolve de unul singur!). E vremea ca printul sa dispara din peisaj si sa le lase pe printese si pe vrajitoare sa ajunga la un consens.

De fapt, si unele si altele sunt cam la fel. Singura deosebire e ca, spre deosebire de printese, vrajitoarelor nu le e frica de intuneric si de negru in general. De aici decurge totul: obsesia pentru fazele lunii, pentru unghiile negre, pentru cerceii acoperiti cu dantela neagra, pentru inelul cu ambra care se face negru la suparare, pentru micuta rochie neagra pe care n-o mai gasesc de cand cu noaptea aia dementa, pentru cizmele negre cu toc de 11 cm.

Si da, Teodoro, si obsesia ta pentru lalele negre la nunta tot aici se inscrie!

Editia revazuta si adaugita

Am primit a doua oara "Cum sa fii o lady". Cum e asta? Trebuia sa o gasesc pe birou, dar aparent am stricat surpriza; si ca sa fiu totusi surprinsa, a doua zi am gasit aceeasi carte, dar cu dedicatie pe prima pagina.


Zambesc.

Si ca sa intelegem mai bine, revedem primul meu post:

http://cumsafiiolady.blogspot.com/2008/01/poveste-de-craciun.html

In asteptarea lui Shirin

Shirin si Husrev s-au indragostit unul de altul vazandu-si portretele. Dar fiind ea o printesa in adevaratul sens al cuvantului, vezi bine ca la inima ei mai ravneau si altii, mai ales sculptorul Ferhad; si asa cum ne invata reclama la Magura, ce fata ii rezista unui sculptor, cand il vede cum taie el insusi copacii cu toporul lui old school, iar apoi se apuca sa-i sculpteze? Eh, dar ca sa scape de Ferhad, Husrev s-a folosit de influenta lui de print si l-a trimis departe, sa sculpteze trepte in piatra unui munte. Na, acum sa te vad daca-ti mai arde sa faci pe artistul transpirat si senzual! Shirin s-a mai pisicit insa putin ca o printesa care se respecta si l-a acceptat de sot numai dupa ce Husrev a omorat un leu cu mainile goale ca s-o apere. Aceasta proba extrema de loialitate n-a impiedicat-o insa sa viseze tot la sculptorul din exil, cand Husrev a devenit prea gelos ca sa mai poata fi suportat.

Asa rasfatata, inconstanta si infidela cum e, de-abia o astept pe Shirin in iatacurile mele. Sa se tolaneasca, sa vina la mangaiat numai cand are ea chef, sa zgarie cand n-are, sa ma sperie noaptea cu ochii verzi de printesa persana, sa vina cu mine in locurile unde numai vrajitoarele si pisicile negre-negre ajung!

Si ca sa intelegem mai bine, citim despre Shirin si Husrev in:
O mie si una de nopti

Metamorfoza

Cand se transforma o printesa in vrajitoarea cea rea? In ce moment descoperi ca faldurile rochiei nu-i mai fosnesc gratios, ci amenintator, ca obrajii nu i se mai inrosesc timid, ci calculat seducator?

Sunt semne care iti arata, numai sa stii sa le citesti. Mai intai incep sa crape cristalele din jur, fara sa faci nimic te trezesti ca le ciobesti. Care mai de care iti scapa din maini, iar apoi nu-ti mai raspund la nici o intrebare.
Apoi incep sa se impiedice nu doar cristalele, ci chiar printesa intre salurile sale. Dupa cum ar zice Lina, parca picioarele stiu de pacatele multe si incep sa n-o mai asculte.
Iar la urma, fiecare ucenic vrajitor care patrunde in iatacul frumos mirositor al printesei incepe sa se impiedice si el. Orice lumanare, carte cu zane, cutie de bijuterii si cercel desperecheat incepe sa apara ca parte dintr-o incantatie de speriat. Linistea dispare, iar patul printesei devine amenintator; se transforma intr-o cabana de vrajitor.

Morala fara nici o legatura cu pohemul: Fetelor, sa ne tinem barbatii acasa!

Si ca sa intelegem mai bine cum e cu primejdiile care te pasc in cabana vrajitoarei, rasfoim asa:
Philippe Lechermeier si Eric Puybaret – Seminte de cabane, sora mai mica si mai putin fermecatoare a demnei carti cu Printese date uitarii sau necunoscute

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mosule,

Stiu ca esti foarte ocupat si stresat, cu toti colegii astia ai mei, asa pretentiosi si fitosi cum sunt ei. Stiu ca e greu s-o scoti la capat cu Vlad, care vrea volumul 2 din Art Now de la Taschen, care mai costa si cu 10 RON in plus fata de bugetul tau, cu Teodora, care vrea poneiul roz cu zvastica pe crupa care a starnit scandalul de la ICR New York (Post edit: ba Teodora a declarat deschis ca de fapt ea ar vrea un vibrator), cu Maria Magdalena, care si-ar dori o costumatie de Lolita, cu Corina, care ar vrea o ramurica din codrul verde (Teodora Edit: cu paienjeni multi si mari) - nu stiu, asa zice Vlad, pe el sa il pedepsesti nu pe mine...(Corina Edit: Vlad a fost baietel cuminte)

Cu toate astea, draga Mosule, te rog sa nu o uiti pe colega mea de banca Galu, care isi doreste un catel pe care sa-l dea Dragu afara din casa imediat ce-l vede (Galu Edit: un catel pe care o sa-l strigam Aliosha).

Multumesc, draga Mosule, revin cu sugestii imediat ce mai aflu ce vrea fiecare.
A ta devotata,
etc.
P.S. Sa nu ma uiti tocmai pe mine, Mosule!

Andrei Edit: Draga Mosule,
Sergent major Constantin Andrei, actele la control! Deci, Mosule, in primul rand pentru bugetul mai sus numit de autoare, ai acte?! Sau sunt bani negri?! Ce codru verde, Mosule?! Este numele de cod al unei organizatii secrete?! Sau vrei sa faci trafic de droguri si ne bagi noua metafore cu codru'?
Costumatia de Lolita aduce afront bunelor moravuri prin expunerea repetata a goliciunii femeiesti! Se cheama sustinerea proxenetismului, Mosule, si iei 7 ani!
Poneiul roz, zici? Zvastica, ha? Eh bine, sa vezi ce iei inca 7 ani pentru sustinerea nazismului si declinarea bunelor maniere politice! Se cheama atentat terorist cu arme ideologice!
Mosule, cu zvastica si Lolita te mai scot eu daca bagi cadou meserie, dar cu vibratoru' ala esti! Nu te mai scoate nici presedintele! Ai grija cu ce te arati la acuzata Parvu Teodora, ca iti mai bagi 5 ani pentru trafic de obiecte pornografice! Descurajezi preferintele spre sexul masculin!
Paienjeni? Protectia animalelor oare ce o sa spuna daca afla ca vrei sa dai niste biete animale pe mana renumitei interlope, Corina Cornel Covrig Iovan, traficant de droguri in Craiova, cu nenumarate condamnari pentru proxenetism, trafic de droguri, arme si carne vie?!
Mosule, cu caini numai sa nu te arati! Ai faras si maturica? Daca face Aliosha caca pe strada si nu strangi, amenda!
Ce album de arta? Intri la perturbarea linistii publice daca te pune necuratul sa sustii mania boema si usor depresiva a acestui marunt interlop de cartier, Catuna Vlad, care va umple cu graffiti-uri zidurile capitalei!

Mosule, eu atat ti-am zis! Ne vedem in instanta!
Al tau,
Andrei Constantin s'traiti!
P.S. Mosule, daca bagi o spagalache ceva, te scot, sa mor io! Hai, vezi ce marci la baiatu' de Craciun!

Targul de Cristale

Aparent, blog-ul meu se transforma intr-un jurnal de calatorie - adica nu mai stiu sa scriu decat cand ma intorc dintr-un loc minunat care mi-a furat sufletul. Iar ultimul loc minunat care mi-a furat sufletul a fost Targul de Cristale. Un cuib fermecat in locul cel mai putin asteptat cu putinta, la numai 5 minute de mers pe jos de la birou. Cum se poate sa existe asa ceva?

Nu exista senzatie mai placuta decat sa-ti afunzi degetele intr-un bol plin de pietre de aventurin, ochi de tigru, obsidian, ambra si turmalina, de culori si consistente diferite, care-ti mangaie diferit degetele...Sa le adulmeci si sa te pierzi macar pentru cateva ore in aromele lor minerale, lasandu-le sa te cotropeasca. Atat de tare m-am ratacit printre vibratiile lor, incat am reusit sa-mi revin abia cand am avut intalnirea anului. O intalnire magica. M-am trezit fata in fata cu cel mai incantator pendul din cuart fumuriu, cristalizat special pentru mine, sosit din alta lume ca sa-mi raspunda la intrebari.

Pendulul a venit cu mine acasa, courtesy of Did. Acum ne obisnuim unul cu altul si invatam sa vibram pe aceeasi limba. Aveti intrebari la care se poate raspunde prin "Da" sau "Nu"?

Si ca sa intelegem mai bine, vedem asa:
http://www.geology.ro/index.php?sectiune=2&id=101

Merhaba

Dezvolt obsesii, dar numai pentru experientele foarte puternice. Scortisoara. Cafeaua. Scortisoara in cafea. Pisicile care torc. Cerceii care se lovesc de pielea gatului, cu clinchetul lor. Si da, Istanbulul. Care le are pe toate: si cafea si scortisoara si cercei lungi cu clinchet si pisici, multe pisici grase si fericite, tolanite pe cate un raft cu cercei.

Si asa cum nu sunt neaparat o bautoare de cafea, dar imi place din cand in cand sa inchid ochii de placere tragand pe nari aroma ei, asa nu sunt nici o consumatoare de Istanbul; dar aroma lui m-a facut sa inchid ochii de placere. Sunt pe cale sa dezvolt o obsesie.

Nous sommes aux portes de l'Orient, ou tout est prix a la legere

Un negustor de covoare, imbracat in pardesiu si aratand ca in filmele vechi cu detectivi.
Negustorul: “Husband?”
Eu: “No…”, raspund, dupa care imi dau seama de potentiala greseala (m-a amenintat Bamse ca nu ma scapa din ochi, ca sa nu ma cumpere astia pe camile – desi tind sa cred ca nu Turcia era tara in care se intampla asta) si remediez, luandu-l de brat pe Bamse: “well, you could say yes”
Negustorul: “Not marry? Why not marry this beautiful photomodel?” (adica eu, cum ar veni)
Bamse: “I don’t have the ring yet. I’ll go to the Bazaar to find a good ring”
Negustorul: “How much time you together and no marry?”
Bamse: “One year and a half”
Negustorul: “That means 3 months after marry in my culture.”

Povestea continua cu un ceai turcesc baut fortat in magazinul de covoare, in timp ce angajatii lui se mobilizeaza sa ne intinda la picioare toate covoarele: handmade, handmade, best quality, no machine, handmade! Eu si Bamse ne bucuram de ceai si asteptam sa vedem pana unde merg.

Negustorul, dezamagit ca n-am cumparat nimic: “That is why not marry this beautiful photomodel. You close-money. To marry, you need to be more gentleman.”

Suntem amandoi de acord cu concluzia lui; Bamse imi promite ca nu plec din Turcia fara un covor. Zburator!

Starbucks sau cafenea clasica?

Evident, ma astept ca balanta sa incline in favoarea cafenelei. Bamse nici n-a stat pe ganduri: cafeneaua e mai old-school (ii place lui expresia asta, pentru el old school is best school). Bine, cafeneaua are clasa, te face sa simti ca te respecti, poate iti mai baga si un pic de jazz, poate are si canapele verde inchis. Stie ce inseamna placerea celui mai scurt espresso fara zahar si fara frisca. Si fara indoiala e un cadru numai bun sa impresionezi o fata cu discursul tau desprins din Casablanca. Cum poti sa soptesti "A penny for your thoughts" in Starbucks, undeva intre casa si raftul cu prafuri aromate?

Dar nu...Pentru mine raspunsul e fara indoiala Starbucks. Pentru ca numai Starbucks mi-a dat cea mai frumoasa dimineata impreuna cu cea mai frumoasa lady, infasurate in saluri, fiecare cu un Frappucino grande cu crema de caramel asezonat puternic cu scortisoara, pe banca in Gradina Kensington, vorbind despre Peter Pan si despre ultima zi la Londra.

A penny for your thoughts, Did!

Si ca sa intelegem mai bine, nu ne mai ferim atat de clisee si vedem asa:
Casablanca

Wedding preview

Eu sunt acel om caruia ii plac nuntile. Nu le vad ca pe o obligatie si nu mi se par toate la fel. Ba dimpotriva, eu ma emotionez grozav de fiecare data cand aud "Se cununa roaba lui Dumnezeu...", am fluturasi in stomac la fiecare vals, furatul miresei imi pare ca ceva neasteptat si chiar inspaimantator ("Cum adica s-a furat mireasa? Si ce-o sa se intample cu ea?") si nu ma gandesc ca totul e la fel de fiecare data si ca mereu dupa sarmale urmeaza friptura decat atunci cand ma trezesc cu friptura in fata si-mi propun ca data viitoare sa anunt dinainte ca eu nu mananc carne ca sa nu se mai faca risipa.

Drept pentru care, numai saptamana asta am avut doua nunti. Si fiecare dintre ele a fost pentru mine cea mai frumoasa din lume. Nunta Irinei a fost un vis, cu perdele de lumina, lampioane pe marginea piscinei si ingerasi de hartie; surorile au dansat ireal si leganat, invelite in paturici albe, pe Leonard Cohen. Iar nunta Anei a parut scoasa din Craii de Curtea Veche; Ana a trecut elegant si aristocrat cum numai ea stie sa faca, din bratele domnului cu barba si baston cu maciulie de argint in bratele tanarului in frac si cu monoclu. Lasa-ma sa vad lucrurile asa cum vreau eu!

Asadar, in povestea mea doua printese si-au gasit sortitul. Drept pentru care, in timp ce lacrimam de emotie privindu-le valsand, mi-au aparut in minte posibile scenarii pentru alte printese fericite, pe care iata le impartasesc cu dumneavoastra...

Teodora a fugit cu aviatorul.

Onuca s-a intors din insule mai fericita ca niciodata si asteapta al saptelea inel (cel norocos).

Simina s-a luptat pentru buchet cu inversunare, desi domnul Tanasescu se jura ca daca ar fi dupa el ar lua-o si maine.

Codruta s-a saturat asteptandu-l pe Calin si spune ca daca el nu face nimic, il cere ea (sau se marita singura).

Did se pregateste sa moara fata batrana, desi eu il cunosc pe printul numai bun sa-i construiasca un palat (dar nu stiu si cum sa fac sa se cunoasca intre ei).

Valentina stie o vraja care ii da rabdare sa-si astepte printul cu zambetul pe buze in turnul ei de sub acoperis.

Ema se va marita cu primul barbat pe care il vede ca stie sa conduca o masina cu cutie manuala.

Dar cine se grabeste?

Dor de Cum sa fii o lady

Am intrat prin efractie pe laptopul lui Merveilleuse soeur si i-am citit povestile. N-am mai simtit emotia asta de cand eram mica si va povesteam ca inchideam usa dupa ea cand fugea noaptea de acasa, ca sa aprind apoi lampa si sa-i citesc romanele in curs de scriere.

Si pentru ca Merveilleuse soeur scrie cel mai frumos dintre toate surorile din lume, m-a apucat asa un dor de blogul meu! Am toata noaptea la dispozitie si scriu din camera ei. Asa ca va urma un post lung.

Her Ladyship London

"Dupa o betie sanatoasa la Dublin, e ideal sa mahmuresti la Londra", mi-au zis fetele cand am plecat. Asa ca am coborat pe Heathrow convinsa ca ma va invata Her Ladyship London sa ma comport ca o lady chiar si mahmura fiind.

Si m-a ajutat Londra in vreun fel? Sa spunem ca da, pentru ca datorita ei am reusit sa trec peste absurdul scandalului Neagoe care mocnea inca furibund cand m-am intors.
Asa ca incerc sa ma comport cum am invatat in cartea cu coperti mov pentru care mi-au lucit ochii in magazinul de suveniruri de la Buckingham, fiindca o si vedeam cum s-ar potrivi perfect pe raftul meu de carti neghioabe, alaturi de Cum sa fii o lady. Adica imi incrucisez picioarele numai la nivelul gleznelor, stau cu spatele lipit de spatarul scaunului, cu mainile in poala, si plina de gratie imi scrasnesc dintii intr-o injuratura pentru pseudo-jurnalistii nostri si tot neamul lor.

Uh, ce nevoie aveam de asta! Si am reusit fara sa-mi pun coatele pe masa!

Iar ca sa intelegem mai bine postura gratioasa pe care o adopt, rasfoim neghiobia cu coperti mov:
Lucy Gray - Her Ladyship's guide to modern times

Bucuria Irinei

Intr-un oras numit Londra, in care palatele inca mai sunt locuite de regine si printese cu rochii lungi, traieste un baietel care a refuzat sa se faca om mare. Numele lui e Peter Pan, dar poti sa-i spui, simplu, Peter.

Peter locuieste intr-un loc magic numit Gradina Kensington, pe unde am trecut si eu in urma cu cateva zile ca sa-i multumesc pentru bucuria pe care i-a facut-o Irinei. Caci poate nu stii, dar Peter Pan este acela care le ajuta pe pasarile din Gradina Kensington sa-si faca cuiburi caldute si protejate de ploaie, in care sa depuna oua. Din oua ies puiuti, care dupa ce invata sa zboare parasesc Gradina si se transforma in bebelusi. Chiar acum, Peter zboara impreuna cu tine ca sa te incurajeze in drumul tau lung, de cateva luni, pana la Irina mea.

Ti-am povestit asta acum, pentru ca atunci cand bebelusii uita de tot limba pasarilor ca sa invete limba oamenilor, ei uita si experienta lor in Gradina Kensington. Iar de Peter nu-si mai amintesc nimic-nimic!

Si ca sa intelegi tu, puiutule, mai bine, cand o fi vremea sa citesti asa:
J.M. Barrie - Peter Pan in Gradina Kensington

Alchimie

Irlandezii se mandresc cu faptul ca au descoperit elementul magic care transforma plumbul in aur. Ii spun al cincilea element. Spun ca e o combinatie de mandrie locala cu pasiune si viziune. De fapt se numeste drojdie, si nu face altceva decat sa transforme zaharul in alcool. Dar ce stiu eu...?

Ca sa inteleg mai bine magia care ii face pe irlandezi sa se umfle in pene atunci cand vorbesc despre whisky-ul lor, am pornit intr-o calatorie initiatica prin distileriile John Jameson & Son. Secretul pe care l-am descoperit acolo? Despre asta alta data...Pana una alta, este singurul loc din lume unde poti cumpara o sticla din colectia speciala a distileriei, special inscriptionata cu numele tau. Si tocmai pentru ca eu nu stiu sa apreciez destul aceasta onoare, dar nici sa pierd ocazia asta nu puteam, am ajuns la un compromis: am luat sticla, dar am inscriptionat pe sticla numele altcuiva. Surpriza!

Magda interludiu

Nazywam sie Magda i jestem anoninowym psim obsesjocholikiem.
Lubie zapach spoconych psich nóg i psiej sierści. Najbardziej lubie zapach żółtej sierści.
Wspieram front polsko-rumuńskiego porozumienia ponad podzialami.

Magda

The Leprechauns made me do it!

Prima experienta cu domnul Dublin: esti dichisit, pieptanat si mirosi a proaspat, esti nerabdator si de-abia astepti sa-l cunosti. Dar el nu vine...il astepti, astepti pana incepi sa fierbi si sa-ti pregatesti in cap tot felul de texte ca sa-l faci sa se simta prost ca te-a lasat atat sa astepti. Si tocmai atunci apare si el, afisand un zambet atat de dezarmant incat nu poti decat sa-l iei in brate si sa te bucuri de cat e de indolent. Iti piere si cheful de reprosuri, pentru ca tranteste un "What the feck, we are in Ireland!". Nu mai poti sa spui nimic. Te lasi dus de val.
Asta pentru ca domnul Dublin traieste intr-un laissez-faire grozav si nimic nu-l scoate din ale lui. De ce sa-ti bati capul, daca poti sa te bucuri de lucruri asa cum sunt? Mai bine iei un Guinness si asculti povestea lui, pentru ca sa-ti fie clar: aici nimic nu se va grabi doar pentru ca vrei tu.
Si povesti iti va spune, fara indoiala. E mandru nevoie mare si convins pana la Dumnezeu ca nu exista nici dincolo nici dincoace de ape bere mai bruna, frunze mai verzi, whisky mai fin, dansuri mai sprintare sau elfi mai fericiti decat in Irlanda.
Domnul Dublin apreciaza o gluma buna si cel mai bine stie sa rada de el insusi. Isi da seama primul care ii sunt cusururile. Dar asta nu inseamna ca isi si bate capul cu ele! Asa cum nu-si bate capul, de pilda, nici cu chimicalele din legume, ii e egal daca mananca rosii stampilate si bagate in plastic sau rosii organice; de fapt, intregul trend eco-bio-organic il face sa zambeasca ironic dintr-un colt al buzelor.

Bineinteles, daca tu tii neaparat sa iti consumi energia cautand rosii organice, separand sticla verde de sticla maro sau asteptand la semafor pana se face verde, domnul Dublin te va lasa. Nu-l deranjeaza aceste excentricitati, atata timp cat nu-i strici lui cheful cu teorii.