Episodul terasa

In plan indepartat, muntii Atlas. In plan apropiat, fantana arteziana cu faianta cobalt si petale de trandafiri pe margine. Langa balustrada terasei, un cuplu de porumbei. Iata, ma emotionez: porumbita stand nemiscata pe ou, porumbelul alaturi o pazeste, nemiscat si el. Devotat, as spune eu. Dar Lupul cel bun se uita la mine si rade: "Sigur, iata-l ce mandru nevoie mare e acuma! Dar de dimineata, cand a zburat putin biata sa-si dezmorteasca si ea aripile si l-a lasat pe el responsabil de ou in cuib, ce crezi ca facea? Se tot foia, se rasucea, se intorcea de pe o parte pe alta, numai de clocit n-avea chef!".

Oare porumbeii si-or alege perechea pe viata? Daca da, asta mica s-a pricopsit cu un tata denaturat pentru viitorii copii. Nici n-au iesit inca din ou si deja il indispune grozav ideea de a le purta de grija. N-are a face, nu ma bag, sting tigara si inchid usa de la terasa in urma mea. Daca si l-a ales, sa se descurce!

Gazelupu & gazelady episodul 1

Deschid usa, intru in camera, in stanga ma asteapta un buchet de trandafiri. Fac dreapta, urc doua trepte si ajung langa pat. Pe pat iar trandafiri si o scrisoare de bun-venit. Miroase a ulei de ambra.

Aviz fetelor care isi traiesc viata visand la printi verzi pe pereti: de mentionat ca in povestea asta nu e implicat niciun barbat hiiiper-romantic. Nicidecum. Nu exista asa ceva nici macar in Casablanca (filmul), cu atat mai putin in Marrakech (orasul). E 100% meritul fetei de la curatenie, cu ochi negri cum numai in Maroc intalnesti (asta cu ochii negri am aflat-o de la tanarul din magazinul de mirodenii, care s-a grabit sa adauge "nu ca voi ati fi urate, les gazelles!". Doamne fereste!).