Sub soarele Toscanei

Descopar Toscana Valeriei asa cum o vede ea, galbena si calda, cu gustul de vin si mirosul de argila etrusca, cu povestile dantesti, cu pamantul nisipos care-ti intra printre papuci. Daca-i tarsai lenes si fericit. Daca nu, nu.

Iepurele cu ochi albastri nu mai e in curtea din spatele casei Valeriei, pesemne ca operatiunea Capturarea iepurelui cu ceas l-a ajuns si a profitat de prima ocazie ca sa se faca disparut. In schimb au ramas maslinul  si corcodosul. Si niscai busuioc din care azi am mancat cu buffala si paine pe vatra. Toscana si gusturile ei.

Tot acolo e si garajul cu amintirile Valeriei din epoca pre-spaniola. O Vespa ruginita dar care candva va fi avand farmecul ei, un ghiozdan de scoala primara cu cutie de sandvisuri incorporata, apreschiuri, carti despre masoneria italiana si un balansoar. Un pic din toate.
Fusta calatoare s-ar fi bucurat sa valureasca prin Toscana Valeriei.

Motan m-as fi dorit sa fiu/ C-un ochi verzui si-un ochi capriu

Bamse e partenerul de calatorie perfect. 

Bamse stie drumul si drumul lui duce intotdeauna unde trebuie. Bamse conduce zile si nopti in sir si nu te trezeste din somn decat ca sa-ti arate castele sau turme de oi de pe marginea drumului, sau vreo casa construita fix in mijlocul drumului european, curiozitati deh. Bamse depaseste limita de viteza, si cu toate astea, sub mainile lui magice, Silver Bullet revine la viata in mod miraculos. Bamse are o traista de Mary Poppins, plina de minunatii: zacusca din colectia familiei, papuci galbeni pe care nu-i vrea nimeni (nici el), dar care fac grozav de bine cand tie ti se rup slapii colorati pe care i-ai cumparat special pentru Croatia, exact cand ajungi in Croatia, are si betisoare de urechi roz pentru fetite, si chiar si pastile roz pentru cazul in care betisoarele roz de urechi nu fac nicio scofala. 

Bamse nu vrea sa apara in poze, dar nu se plange cand vrei tu, asa ca aduna de zor stanci croate cu apa turcoaz, balcoane cu muscate venetiene si lanuri de floarea-soarelui din Toscana. Bamse stie multe povesti, iar unde nu stie inventeaza atat de frumos incat tot reuseste sa te fascineze (vezi bazaconiile cu cavalerii templieri). Bamse rade tot timpul, rade si de bine si de rau, el rade de toti si de toate si n-ai cum sa te superi cand rade chiar de tine; rade chiar si din ochi, din ochii lui aurii de motan uitat la soare (Motan m-as fi dorit sa fiu
Cu coada-n sus, cu blana-n dungi
Cu gheare si mustete lungi
C-un ochi verzui si-un ochi capriu - Nichita, mai Bamse!)".

Dar Bamse nu are tastele unde sunt eu obisnuita sa le gasesc. Asa ca imi da prea mult de furca si ma opresc aici.