marți, 31 martie 2009

Inapoi la Paris

...si ma intorc la Paris de fiecare data, chiar daca planurile sunt altele, chiar daca oamenii sunt altii. Pentru ca Parisul e locul meu si simt ca revin, nu ca vin. Asa cum Viena ma invata ceva de fiecare data, Parisul imi aminteste ceva de fiecare data. Acum mi-a amintit ca astept un print care sa-mi aduca un buchet de lalele galbene imbracate in hartie de impachetat. Maro. Maron. Marron.
Mi-a mai amintit ca pana si dansatoarele de la Moulin Rouge erau in viata de zi cu zi croitorese. Ca poti fi o lady si fumand o tigara pe scari in fata Operei, nu trebuie neaparat sa ai acces la balcon. Iar vremea din Paris mi-a amintit ca poti fi capricioasa fara sa-ti pierzi farmecul.

Ultima noapte la Paris, cu o sticla de vin rosu sec pe Pont des Arts. Data viitoare venim cu paharele de cristal dupa noi!

luni, 23 martie 2009

Se cauta un rinoceroz pentru Pupidulce

Cercul printeselor s-a deschis si a mai primit un membru cu drepturi depline. E o printesa veritabila, a se recunoaste dupa degetelele subtirele si gratioase. Ca orice printesa adevarata, e cruda uneori. Canta (?!) cand isi ia baia, asa cum te-ai astepta de la orice printesa sa faca. Si bineinteles, fiindca e o printesa, nu se scobeste in nas. Niciodata!

Ii zicem Mara pentru ca nu e mai inalta decat un mar. Si de cand Irina a adus-o in viata noastra, printesele roiesc si se agita, isi exerseaza puterile de ursitoare, o examineaza pe toate partile si se minuneaza. Ne lasam duse de val si planuim deja nebuniile ce vor urma. Ne incanta grozav gandul ca o sa transmitem traditia cursurilor din bucatarie tinute pe banane. Iar daca o sa vina vreodata seara acasa tatuata si cercelata, va gasi cu siguranta cel putin o printesa care sa-i ia apararea in fata mama-sii. Ba, ca s-o indulcim pe Irina de sperietura, tot noi o vom scoate la nopti pierdute si alcoolice si-i vom intretine imaginea de mama cool.

Bine ai venit, printesa mica! Suntem cu toatele aici pentru tine, dar ca sa n-o panicam pe Irina, asteptam sa te faci un pic mai mare. Si pentru ca tu cresti cand dormi...
Ce-ar fi sa se culce
Pupidulce?

Ca sa intelegem mai bine, rasfoim din nou
Philippe Lechermeier si Rebecca Dautremer - Printese date uitarii sau necunoscute

vineri, 13 martie 2009

Ne vedem la urmatorul Sabat

N-am mai putut sa scriu pentru ca n-am inteles nimic. Nimic din soborul de vrajitoare adunate s-o jeleasca. Nimic din ochii ei albastri care s-au inchis pentru totdeauna. Nimic din ochii albastri ai tuturor copiilor si nepotilor ei, pe care eu nu i-am mostenit.
Scriu acum, pentru ca am inteles ce trebuie sa fac. Am gasit arborele genealogic, l-am desfasurat in toata casa si am descoperit numele pe care-l uitasem: Ivanov. Si ca sa nu-l mai uit vreodata, planuiesc o calatorie initiatica in Bulgaria, inapoi la origini, in noaptea urmatorului Sabat. Deci pe 21 martie ma urc in masina si fug la Varna, ca sa-mi redescopar radacinile in Padurea de Piatra.

Unde se duc vrajitoarele dupa ce inchid ochii pentru totdeauna?