Printesa poloneza

Printesa mea poloneza si-a parasit pentru cativa ani cuibul varsovian si a fugit prin Irlande. Drept pentru care mi-am luat si eu inima in dinti si am facut rezervari la o caleasca de-aia zburatoare ca sa-i duc un pic de aer estic de prin partile astea. Nici nu va spun ce mult il incanta ideea pe Bamse, de trei saptamani vorbeste numai cu accent irlandez si se pregateste pentru mult, mult Guiness si ceva cidru mai original.

Guiness va fi, nu-i vorba, dar marturisesc ca ce imi doresc eu mai mult de la Dublin este sa-mi gasesc printesa poloneza la fel de plina de Varsovia cum am lasat-o. Pentru mandria ei in fata ciocolateriilor Wedel, pentru noptile de dans neoprit chiar si dupa ce a baut o lada de Debowe, pentru ochii ei albastri care nu se deschideau a doua zi fara o portie zdravana de vodka poloneza, pentru supa la halba cu care am dat noroc intr-o crasma sub pamant ca sa ne dregem, pentru storurile ei galbene, pentru bancurile cu nemti si cu Papa Benedict al XVI-lea, pentru ca acum stiu ca Stanislaw al lui Sienkiewicz nu e "Stas" ci "Shtanisuaf"...pentru toate astea, Magda, mai e putin si o sa ne chinuim iar sa sa stam la povesti in germana.

Si ca s-o intelegem mai bine pe Magda, rasfoim cartea copilariei mele (am aflat eu mai tarziu ca si a ei):
Henryk Sienkiewicz - De la Port Said la Mombasa
"Pentru ca Polonia inca nu a murit"

Oda pentru Onuca

"Femeile sunt toate
Niste vrajitoare exasperante,
Enervante, calculate,
Schimbatoare,
Agitate,
Innebunitoare...
De ce nu e femeia ca barbatul?...
Barbatii nu sunt pretentiosi
Cu ei te simti mereu in largul tau
Spune-mi tu: Te simti neglijat daca nu-ti vorbesc o ora?
Te-ngalbenesti daca beau nitel?
Suferi daca nu-ti trimit flori?
Urli la mine daca intarzii la cina?
Te plangi c-am uitat de ziua ta
Sau ca am iesit cu alt amic?
...De ce n-ar putea si femeia sa fie la fel?
Un barbat la un milion mai tipa
Cate unul poate mai are vreun defect
Altul e oarecum nesincer
Dar, in, general, suntem un sex minunat..."

Si ca sa intelegem mai bine, vedem asa:
Audrey Hepburn femeie si minunata in My fair lady

Cel mai norocos baietel din lume

Daca-l intrebi pe cel mai norocos baiat din lume ce-si doreste, iti va spune ca nu-si doreste nimic. Are tot ce-si doreste. Sau mai bine zis, isi doreste tot ce are. Adica se bucura de tot ce are de parca ar fi o dorinta implinita.

Toate bune si frumoase, pana vine ziua lui. Ce-i daruiesti celui mai norocos baietel din lume? Ce cadou poti sa-i faci, daca el iti spune cu cei mai luminosi ochi ca nu-si doreste nimic?

La Metoc

Onuca stie bine unde sunt portile spre alte lumi. Pentru ca ea a urat de prin copaci, s-a rostogolit prin roua si a dansat despletita cu Sanzienele pana s-au deschis cerurile. Asa ca aseara mica vrajitoare cu ochi verzi mi-a aratat o portita ascunsa spre alta lume.

Cand am vazut poarta abia intredeschisa, astfel incat sa nu ghiceasca orice strain intrarea, au inceput sa-mi tremure picioarele de frica. Mi-era de ce voi gasi dincolo de poarta, caci nu desluseam nimic printre copaci. Dar Onuca a calcat dincolo de linia portii ca la ea acasa. S-a strecurat pe potecute si s-a aplecat pe sub copaci, pana m-a scos la liman. Serbet de lamaie si o carte veche cu povesti de Puskin mi-au indulcit trecerea. Iar Onuca a fost acolo langa mine tot timpul, sa ma invete regulile noii lumi. De fapt, nu sunt prea multe reguli la Metoc: vorbeste in soapta, asculta copacii si lasa mate sa se raceasca.

Si ca sa intelegem mai bine, vizitam asa:
Strada Popa Rusu nr. 21 colt cu Bocsa, langa Armeneasca

Alinuca a spus DA

...Primul ei moment de siguranta. Si al nostru impreuna cu ea. Atunci cand zici "DA", clar si raspicat, cu un zambet de "Doar n-am batut atata drum pana aici cu rochia asta grea pe mine si cu un corset care ma strange, ca sa zic NU!", siguranta ta e o chezasie si pentru siguranta celorlalti.

Cat a durat drumul nostru lung impreuna prin lume, de doua sigurante aveam nevoie: 1.ca vom fi noi mereu acolo una pentru alta si 2.ca va mai fi cineva pe langa noi mereu acolo. Si toata calatoria Cismigiu&co. a fost menita sa ajunga la acel cineva: tot drumul dinspre curtea interioara a liceului spre Romana, asta cautam; traversam in fuga Calea Victoriei, rascoleam esarfe si bratari de piele la Hippie in cautarea sigurantei aleia; opream in Amzei la merdenele si ne cautam de marunt, si in acelasi timp cautam acea siguranta ca va exista candva si altcineva langa noi sa puna bani la merdenele; ajungeam in Romana si aruncam ocheade pe la coltul genelor, dar stiam toate ce cautam.

Sambata seara, toate patru pe terasa, cu o sticla de vin, am avut siguranta ca nu mai suntem doar noi pentru noi. Topo purta tocuri stiletto, Ana numai si numai de gura lui Topo purta Irina Schrotter, iar Alinuca purta rochia alba. Si era sigura. Iar noi la fel. Gata! Cautarea a luat sfarsit! Nu mai suntem doar noi!