Scrisoare de bun-ramas

Domnitele mele dragi,

Maine-poimaine se face 17 septembrie, asa ca mi-am luat inima in dinti sa va trimit de acum mailul de la revedere ca sa nu fiu stresata toata saptamana. Luni dimineata e un moment numai bun sa scapi de toate lucrurile neplacute. Drept dovada ca pana si scoala a inceput mai devreme ca sa fie luni prima zi.

Va multumesc mult de tot pentru ultima jumatate de an, care a fost minunata! Va multumesc pentru toate OOP-urile, RFQ-urile, PTS-urile si PPR-urile cu care nu m-ati lasat sa-mi bat capul singura, pentru rabdarea cu care mi-ati dezvaluit minunile Excel-ului, pentru masa din sala de focus pe care m-ati ajutat s-o schimb si pentru toleranta cu care mi-ati suportat manifestarile de expresivitate. A fost exclusiv meritul vostru pentru faptul ca in numai cateva luni Nielsen a reusit sa-mi fure inima (exclusiv am zis!).

In tot cazul, plec cu un zambet humongous pe fata datorita voua si sa stiti ca o sa mi se para foarte suspect daca nu faceti push sa veniti la mine in vizita! Va astept cu sangria si cu insight-uri culturale despre spanioli. Daca vreti va fac si o plotare, dar sa aduceti voi flipchartul.

Mai avem cateva zile, sa ne bucuram de ele!

Crisa

P.S. V-am lasat mostenire cariocile parfumate, folositi-le cu cap

Crisa

Free-rider crazy sociologist

110 Aribau Street, 3rd floor, flat 2  

Barcelona, Spain

www.cumsafiiolady.blogspot.com

Prima poveste a fustei calatoare sau Interludiu din Barcelona pentru nunta Siminei

Pune la un loc Conversi plini de nisip, esarfe colorate plus Zdob si Zdub si obtii tabloul tipic de mare. In tabloul asta, fetele danseaza pana dimineata ca de obicei, vodka se duce prima, Macavei culege scoici de pe plaja si din cand in cand cate un catel pufos si le aduce pe toate in camera. Val se trezeste mai devreme decat toate, camera Alinutei e cea mai ordonata, Irina miroase frumos. Milena rade din toata inima. Soni ne gateste ciorba la cazan. Toate par asa cum le stim de cand ne stim.

Dar in tabloul asta, ceva e diferit. Poate faptul ca am facut stanga la Constanta in loc de obisnuita dreapta, asa ca suntem la Corbu in loc de Vama Veche. Sau faptul ca dupa ani de zile de planuri esuate, Crisa, Val, Mihaela, Alinut si Simina au reusit sa fie impreuna la mare; pentru prima oara nu lipseste niciuna. Sau faptul ca pe un perete ruleaza poze cu noi de cand eram mici. Asta chiar e iesit din comun!

Dar de fapt special pentru noi e ca Simina e in alb. Irina ii pune o floare in par iar peste el voalul de mireasa. E mai frumoasa ca niciodata! Ma emotionez asa de tare ca trebuie sa-mi musc buzele ca sa nu plang (asta pentru ca numai 5 minute au trecut de cand radeam de Alinut ca e slaba de inger). Nu ma ajuta prea tare, asa ca alunec pe langa perete cu pretextul ca ma duc sa ma schimb pentru ceremonia de pe plaja. Azi nu plange nimeni!

Si aici se termina aventura mea cu fusta calatoare. Am incheiat un pact cu fetele sa nu iau fusta cu mine la Barcelona, ci sa le-o las lor. O vor da de la una la alta si fiecare va trebui sa-si impartaseasca aventurile pe care le-a trait imbracata fiind cu ea. Fusta calatoare va spune mai departe povestea nuntii Siminei, cea mai frumoasa poveste din cate am trait la mare, separat sau impreuna.

Si ca sa intelegem mai bine, citim asa:

http://fustacalatoare.blogspot.com/

Camera mea a devenit a mea

Lasa targurile de vechituri, du-te la IKEA! Dupa 2 ore de rascolit rafturi cu lampi, cutii colorate si asternuturi de pat, ne-am intors la conac fericite. Avem desfacator de sticle de vin, avem pahare casablanca pentru long drinks, avem si cearsafuri rosii pentru camera mea cea verde.

Raul deschide un Albali de Crianza cu noul desfacator si imi povesteste ca a vrut sa-mi faca o surpriza si mi-a comandat o masuta de noapte. Are in mana o ruleta si-mi arata pe ruleta cat va fi de inalta si cat de lat va fi blatul, ca sa ma convinga ca va incapea perfect langa pat si ca surpriza lui e binevenita. Il cred.

Anca isi ruleaza o tigara langa mine cu gesturi de perfect lady. Cu aceleasi gesturi cu care ne-a gatit salata de ton si a si spalat vasele dupa aia. Ma astepta sa termin de scris.

Prima zi de viata noua

Trebuia sa-i acord Ancai mai mult credit atunci cand a ales casa. Anca stie ce face, prin urmare traim intr-un conac in centrul mic-burghez al Barcelonei. Avem semineu, salon cu argintarie in dulap si un palmier fix in fata terasei. Pentru ca-l avem si pe Raul, un perete e plin de filme si jazz; iar pentru ca-l avem si pe Emilio, debaraua noastra e ocupata cu o saltea pe care el doarme 18 de ore pe zi. In restul timpului, atunci cand e treaz, trage de noi sa bem pe banii lui. Pe scurt, perfect.

Camera mea e verde si inca n-o simt a mea. Parca sunt in vacanta. Ieri am fost cu Anca la un targ de antichitati si am negociat pentru o oglinda si un tablou, dar cand am ajuns inapoi la conac tot ca in vacanta m-am simtit. Apoi am ales cel mai bun vin rosu, Tempranillo de Rioja, si l-am baut impreuna pe terasa, dar eu stand cu ochii tinta la palmier tot ca in vacanta m-am simtit. Azi am stat pe iarba in parc si eu m-am simtit in vacanta. Am gasit impreuna un curs de tango argentinian, un club de echitatie si o scoala de dans din buric, dar eu tot ca in vacanta ma simt. In seara asta ne vom alege cursurile si sper ca din momentul in care ne vom stabili profesorul coordonator sa nu ma mai simt in vacanta.

Nu e rau in vacanta, dar ramane sentimentul ala ca te intorci la ceva.