Merhaba

Dezvolt obsesii, dar numai pentru experientele foarte puternice. Scortisoara. Cafeaua. Scortisoara in cafea. Pisicile care torc. Cerceii care se lovesc de pielea gatului, cu clinchetul lor. Si da, Istanbulul. Care le are pe toate: si cafea si scortisoara si cercei lungi cu clinchet si pisici, multe pisici grase si fericite, tolanite pe cate un raft cu cercei.

Si asa cum nu sunt neaparat o bautoare de cafea, dar imi place din cand in cand sa inchid ochii de placere tragand pe nari aroma ei, asa nu sunt nici o consumatoare de Istanbul; dar aroma lui m-a facut sa inchid ochii de placere. Sunt pe cale sa dezvolt o obsesie.

Nous sommes aux portes de l'Orient, ou tout est prix a la legere

Un negustor de covoare, imbracat in pardesiu si aratand ca in filmele vechi cu detectivi.
Negustorul: “Husband?”
Eu: “No…”, raspund, dupa care imi dau seama de potentiala greseala (m-a amenintat Bamse ca nu ma scapa din ochi, ca sa nu ma cumpere astia pe camile – desi tind sa cred ca nu Turcia era tara in care se intampla asta) si remediez, luandu-l de brat pe Bamse: “well, you could say yes”
Negustorul: “Not marry? Why not marry this beautiful photomodel?” (adica eu, cum ar veni)
Bamse: “I don’t have the ring yet. I’ll go to the Bazaar to find a good ring”
Negustorul: “How much time you together and no marry?”
Bamse: “One year and a half”
Negustorul: “That means 3 months after marry in my culture.”

Povestea continua cu un ceai turcesc baut fortat in magazinul de covoare, in timp ce angajatii lui se mobilizeaza sa ne intinda la picioare toate covoarele: handmade, handmade, best quality, no machine, handmade! Eu si Bamse ne bucuram de ceai si asteptam sa vedem pana unde merg.

Negustorul, dezamagit ca n-am cumparat nimic: “That is why not marry this beautiful photomodel. You close-money. To marry, you need to be more gentleman.”

Suntem amandoi de acord cu concluzia lui; Bamse imi promite ca nu plec din Turcia fara un covor. Zburator!

Starbucks sau cafenea clasica?

Evident, ma astept ca balanta sa incline in favoarea cafenelei. Bamse nici n-a stat pe ganduri: cafeneaua e mai old-school (ii place lui expresia asta, pentru el old school is best school). Bine, cafeneaua are clasa, te face sa simti ca te respecti, poate iti mai baga si un pic de jazz, poate are si canapele verde inchis. Stie ce inseamna placerea celui mai scurt espresso fara zahar si fara frisca. Si fara indoiala e un cadru numai bun sa impresionezi o fata cu discursul tau desprins din Casablanca. Cum poti sa soptesti "A penny for your thoughts" in Starbucks, undeva intre casa si raftul cu prafuri aromate?

Dar nu...Pentru mine raspunsul e fara indoiala Starbucks. Pentru ca numai Starbucks mi-a dat cea mai frumoasa dimineata impreuna cu cea mai frumoasa lady, infasurate in saluri, fiecare cu un Frappucino grande cu crema de caramel asezonat puternic cu scortisoara, pe banca in Gradina Kensington, vorbind despre Peter Pan si despre ultima zi la Londra.

A penny for your thoughts, Did!

Si ca sa intelegem mai bine, nu ne mai ferim atat de clisee si vedem asa:
Casablanca