La fiecare inceput de saptamana, ma uit sa vad care-mi va fi cartea in urmatoarele zile. Azi mi-a aparut Turnul. Turnul nu-i o carte minunata, si nici nu m-am bucurat vreodata s-o vad. Stiu ce-mi spune si inteleg prea bine: indiferent cat de drag mi-ar fi corcodusul din copilarie in care ma suiam si-mi burduseam buzunarele, daca acum radacina i-e putreda, mai bine pentru amandoi ar fi sa ma dau jos din el si sa-l las sa se prabuseasca singur dac-o fi. Asta-mi zice Turnul: sa las sa se prabuseasca ce e putred si sa tin ochii deschisi pentru alte drumuri ce se vor deschide. Nu stiu exact la care dintre corcodusii de care ma legam se refera, dar in orice caz ii ascult sfatul si stau cu ochii-n patru in toate partile doar-doar oi vedea drumuri noi pe undeva.
Si uitandu-ma eu azi sa vad care-mi va fi cartea, mi-am dat seama cu un pic de jena ca poate o lady veritabila nu ia ea in seama asemenea lucruri, si nu se intoarce pe dos pur si simplu pentru ca azi-dimineata i-a aparut o carte neprietenoasa in fata ochilor. Asa ca intreb: ce atitudine are o lady veritabila fata de tarot?
Si mi-am amintit noaptea la Cecile, cand eram proaspat intoarsa si cu inima mare de dragul tuturor de care-mi fusese dor. O noapte zanatica, cu vinuri si carti si sociologie si amintiri...si tarot. Si raspund asa: o lady nu va respinge niciodata tarotul ca sfidand legea probabilitatilor, ci va aprecia harul lui. Caci tarotul are puterea sa-i creeze un colt de intimitate (in cazul noptii la Ceci, "un colt" insemna chiar un colt de camera, cu un scaun pe post de paravan) unde poate sa se reapropie de o un suflet nevazut de mult, sa afle ce l-a mai framantat, ce-si mai doreste, ce amintiri il mai bantuie...
Tarotul meu ma ajuta sa pastrez legatura cu sufletelele dragi de care mi-e dor tot timpul, chiar si cand le am langa mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu