Viena ma invata de fiecare data cate ceva. E rabdatoare si blanda si batrana si are mereu o lectie de impartasit despre natura umana. De data asta, Viena mi-a vorbit despre printese. In lumea mea plina de creaturi fabuloase, povesti, plante cu puteri miraculoase si apa vie, printesele erau o prezenta reala. Printese eram toate, pentru ca asa voiam noi si pentru ca puteam, dar mai ales pentru ca numai de noi depindea daca voiam sau nu. Dar Viena mi-a atras atentia ca lucrurile nu stau chiar asa
Stiti povestea printesei Sissi, cea cu talia de 51 de cm, cu par lung si cu pasiunea pentru cai? Cea care isi iubea libertatea atat de mult, incat a fost singura imparateasa austriaca pe care maghiarii au indragit-o, pentru ca ea, ca si ei, era inchisa intr-o colivie de curte. Cea care scria poeme lungi despre singuratate. Povestea ei m-a impresionat atat de tare, incat Schoenbrunn si Hofburg au existat pentru mine doar pentru ca ea a existat acolo. Dar de data asta, Viena mi-a aratat o parte a povestii cu printesa inchisa in colivie pe care n-am stiut-o si nici n-am ghicit-o pana acum. Partea LUI. Partea imparatului care ii spunea "ingerul Sissi". Cel care avea pe birou doua portrete cu printesa lui cu parul despletit. Cel care a spus cand a aflat de moartea ei "N-aveti idee cat am iubit-o pe femeia asta".
Asadar despre ce mi-a vorbit Viena? Despre faptul ca nu suntem printese pentru ca asa vrem noi si putem sa fim. Ci suntem printese pentru ca exista acolo, oriunde, un print care ne vede asa si care tine mereu in fata ochilor un portret al nostru cu parul despletit. Suntem printese prin ochii lui si nu prin puterea noastra.
De ce mi-or fi trebuit atatia ani sa inteleg asta?
3 comentarii:
Nu stiu ce,nu stiu cum, nu stiu de ce...dar povestea asta imi da fiori...
Asa e, foarte frumos. Suntem printese si suntem frumoase si suntem fermecatoare si avem cele mai frumoase maini si cea mai frumoasa voce numai prin ochii si urechile CUIVA, pentru ca, de fapt, noi nu suntem si nu avem nimic din toate astea. Vai si amar de cele care se privesc in oglinda si vad ditamai printesele nedescoperite!
ce frumos ai spus si cat de bine te inteleg! au fost doua lucruri pe care le-am luat cu mine de la schonbrun, iar unul este intr-adevar aceasta poveste, care si mie mi-a dat fiori. si inteleg si concluzia pe care ai tras-o, pentru ca si eu am devenit zana doar langa el.
insa polemica abia aici incepe, pentru ca eu sunt o insula, un tunel, iar el nu este decat o fereastra. sunt un miliard de lucruri, dar zana doar pentru el.
sissi pe de alta parte era o printesa veritabila, iar pentru elul ei era un inger, o femeie...
Trimiteți un comentariu