Doamne ce minunatie e blogul! Dupa 10 ani de ascuns sub cheie un jurnal ce ramane martor al tuturor framantarilor mai mult sau mai putin justificate incepand cu "La naiba, maine dam lucrare de control la istorie!" si terminand cu "De ce nu suna?", sunt uluita de puterea pe care ti-o ofera blogul de a sterge trecutul. Daca ai fost prea vehementa in revolta ta de ieri sau daca pur si simplu depresiile de la miezul noptii nu se mai potrivesc cu bucuria de a te trezi a doua zi cu soarele-n geam, n-ai decat sa stergi! Si nimeni nu va sti ce-a fost in capul tau ieri, iar daca-si va aduce aminte cineva, n-ai decat sa sustii ca bate campii! Ce dovada are? Sa vedem dovada!
Saptamana trecuta spuneam asa: "Ce face o lady atunci cand trebuie sa-si rezerve 6 ore ca sa ajunga de la Timisoara la Bucuresti cu avionul? Adica nu din Madagascar, nu din Burkina Fasso, nu din Filipine, ci din Timisoara! O lady accepta situatia cu detasare. Insa data viitoare va opta pentru un mijloc de transport ceva mai putin elegant, totusi mai eficient - de exemplu, o trotineta. Sigur va performa mai bine decat avionul in regim Tarom."
Ooof, dar saptamana asta imi pare rau de ce-am spus. Tot 6 ore mi-am rezervat si ca sa ajung la Iasi, dar cine a mai stiut? Cine s-a mai revoltat cand privind Iasul pe soare de la etajul 12 ii veneau in ochi toata linistea si impacarea pe care numai la Iasi le-am mai simtit. Iubesc alte locuri la fel de mult, dar asa linistita si impacata numai Iasul stie sa ma faca.
Asa ca o lady se bucura si zambeste
4 comentarii:
Am o Oana care este in aeroport chiar acum... voia si ea tot la Timisoara.. :)
Spune-i sa se indrepte catre Iasi: nu va dura mai putin, dar sigur se va lumina toata cand va privi ochii primei iesence si vitraliile primei catedrale. Ieeesi!
am unele entry-uri pe blog, in special de la inceput, care mi se par total infantile si low-quality... dar nu le sterg... daca ar trebui sa sterg dupa diferitele stari de spirit... pentru ca mi se pare ca nu merge la cum ma simt acum... probabil nu mi-as mai tine blog... (nu ca m-as ocupar oricum f mult de el :ashamed:)
cred ca the past este un reper important pentru the present si the future... stii de unde ai plecat... (in cazul de fata Timisoara :giggles:) si vezi unde ajungi...
La mine e tocmai invers...Am 756 de pagini de jurnal in care am inchis 10 ani tocmai ca sa am la ce trecut sa ma intorc. Acum gust pentru prima oara placerea de a schimba trecutul dupa dispozitie! Si ce fascinanta e aceasta putere! Nimic nu va mai fi inchis vreodata, am inventat trecutul care se schimba.
Trimiteți un comentariu