Seara de joi era prin traditie seara fetelor. Ajungeam la Simina pe rand (Alinut intotdeauna prima), urcam cu liftul care se misca cel mai incat din lume, atat de incet incat pare liftul perfect de facut dragoste. O auzeam de pe scara pe Tasha latrand ca o aparatoare perfecta si pe Simina repetand agasata Pune mana pe ea, pune mana pe ea! Evident ca nimeni nu punea mana (in afara de Alinut), cine crede ca panaceul in a calma un lup cu spume la gura e sa-i pui mana pe cap? Fii serioasa, Simino, pune tu mana pe ea daca te tine!
Una cate una ne infiintam toate, fiecare aducand cate ceva, un ou cu surprize, o punga de gauffres, un zambet, o fotografie, tigari, o poveste cu expati, buna-dispozitie. Si ne uita Dumnezeu vorbind pana venea Alex s-o ia pe Alinut si atunci stiam ca e timpul. Ne desparteam. Iar eu ma duceam acasa pregatita pentru o noapte alba, sa-mi termin raportul care trebuia livrat vineri. Invariabil.
Mi-a lipsit seara de joi, pana ieri, cand eu si Anca am petrecut prima noastra seara impreuna, ca fetele, noi si Barcelona. Joi. Asa cum se cuvine. Pe scaune inalte, cu ruj rosu, muzica de Vama Veche, mojito cu multa menta, doi bagatori in seama si povesti frumoase. In urma noastra a lasat Anca un bilet de metrou pe care a scris A+C=Love. Ca pentru orice prima seara.
Iar ajunse in la casa grande nu m-am apucat de scris niciun raport, nu! Ci ne-am facut un sandvis de betie (adica foarte sarat si cu de toate), am luat sticla de vodka si am mutat povestile pe terasa.
Declar seara de joi reinstaurata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu