Nu mi-am incaltat inca pantofii rosii de tango, pentru ca in Barcelona se danseaza in picioarele goale. Ca sa poti mangaia podeaua si sa poti desena pe ea semnul infinitului cu pernitele-penite inmuiate in pudra. Multi visatori cu ochii inchisi in picioarele goale se invartesc in cerc si zambesc din cand in cand cand recunosc pe pielea lor cate o aschie sarita din parchetul Giselei.
Zvacnesc afara din cerc si o pup pe Gisela de ramas-bun asa cum cere stilul argentinian, pe un singur obraz, ca sa nu-mi atrag vreo injuratura argentiniana ca am stricat armonia dansului. Nu primesc decat un zambet complice, stie si ea ca portughezii nu au rabdare sa te astepte cu casca in brate pana ti se termina dansul. Imi arata cu degetul unde mi-am aruncat Conversii ca sa castig timp; vezi ce bine e sa nu trebuiasca sa-ti mai si dai jos pantofii de tango? Secundele castigate le vei petrece traversand Barcelona luminata de felinare pe motocicleta sau ascultand concertul celor doua fete care te imbie la dragoste mai rau ca o zi ploioasa, sau savurandu-ti vinul si prajitura cu ciocolata ghemuita in fotoliu la masa din spatele scenei. Daca pui problema asa, te gandesti de ce te-ai mai incalta in pantofi de tango vreodata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu