sâmbătă, 9 octombrie 2010

Festivalul trecerii

Echinoctiul de toamna se sarbatoreste ca Festivalul trecerii. Numele de sabat vrajitoresc nu-l dau, pentru ca avem si noi inca niste taine de pastrat. Ce e mai important este ca la festivalul trecerii se multumeste pentru toate semintele pe care le-am sadit anul asta si mai ales pentru tot ce am recoltat.
Asa ca am luat foarte in serios primul meu ritual in Barcelona. Am cautat impreuna cu Anca o lumanare portocalie care sa ma inspire, am cules frunze uscate ca sa impodobim altarul si tot impreuna cu ea am incercat sa dibuim care parte a casei noastre da spre nord (n-am reusit). Dupa care Anca s-a culcat intru cel mai mare respect pentru nebunia oamenilor, lasa vrajitoarea sa faca ce vrea daca n-are somn, ne vedem maine dimineata.


Asa ca mi-am aprins cuminte lumanarea pe terasa, am invocat puterile celor patru puncte cardinale dupa ureche (fiindca dupa cum am spus nu reusisem sa ne dam seama care-i nordul), l-am speriat pe regizorul care iesise sa-si ia un pahar cu apa si i-am umplut vecinului de sub noi curtea cu frunze uscate faramitate. Dar cel mai important e ca am multumit. Pentru tot ce s-a intamplat minunat anul asta si a culminat cu noi doua in orasul ondulat si viu ca o pedrera. Orasul care respira peste tot si de peste tot patrunde lumina in el. Orasul in care barurile si bisericile, deopotriva, reinventeaza padurea. Orasul in care in 15 de minute poti sa ajungi intr-o piata in care sa intrebi daca au flori de lavanda, iar vanzatorul sa strige spre taraba de langa: Hei, Mario, de unde ia domnisoara lavanda? Pentru toate am multumit. Dupa care am deschis cercul si am strigat Buna dimineata, Barcelona!, fiindca deja rasarea soarele (nu mi-am dat seama de unde, parca de peste tot in acelasi timp, dar mai cu seama din palmierul de vis-a-vis).


Tu pentru ce multumesti?

2 comentarii:

Simina spunea...

eu sunt atat de multumita ca am gasit doua pivesti la tine pe blog. si te vad pe o tersa dand din maini si vorbind de una singura si empatizez atat de bine cu regizorul pe care nici nu-l cunosc.

sunt foarte fericita pentru tine si anul minunat barcelonez. ce mai meriti tu criso toate lucrurile frumoase si ce ma bucur de studentia ta! happy happy joy joy.

Crisa spunea...

Si in afara de povestile mele, pentru ce multumesti tu, Simino? Multumeste frumos pentru tot ce ai cules anul asta, sa n-o superi pe Mama Natura!