luni, 13 septembrie 2010

Prima poveste a fustei calatoare sau Interludiu din Barcelona pentru nunta Siminei

Pune la un loc Conversi plini de nisip, esarfe colorate plus Zdob si Zdub si obtii tabloul tipic de mare. In tabloul asta, fetele danseaza pana dimineata ca de obicei, vodka se duce prima, Macavei culege scoici de pe plaja si din cand in cand cate un catel pufos si le aduce pe toate in camera. Val se trezeste mai devreme decat toate, camera Alinutei e cea mai ordonata, Irina miroase frumos. Milena rade din toata inima. Soni ne gateste ciorba la cazan. Toate par asa cum le stim de cand ne stim.


Dar in tabloul asta, ceva e diferit. Poate faptul ca am facut stanga la Constanta in loc de obisnuita dreapta, asa ca suntem la Corbu in loc de Vama Veche. Sau faptul ca dupa ani de zile de planuri esuate, Crisa, Val, Mihaela, Alinut si Simina au reusit sa fie impreuna la mare; pentru prima oara nu lipseste niciuna. Sau faptul ca pe un perete ruleaza poze cu noi de cand eram mici. Asta chiar e iesit din comun!



Dar de fapt special pentru noi e ca Simina e in alb. Irina ii pune o floare in par iar peste el voalul de mireasa. E mai frumoasa ca niciodata! Ma emotionez asa de tare ca trebuie sa-mi musc buzele ca sa nu plang (asta pentru ca numai 5 minute au trecut de cand radeam de Alinut ca e slaba de inger). Nu ma ajuta prea tare, asa ca alunec pe langa perete cu pretextul ca ma duc sa ma schimb pentru ceremonia de pe plaja. Azi nu plange nimeni!


Si aici se termina aventura mea cu fusta calatoare. Am incheiat un pact cu fetele sa nu iau fusta cu mine la Barcelona, ci sa le-o las lor. O vor da de la una la alta si fiecare va trebui sa-si impartaseasca aventurile pe care le-a trait imbracata fiind cu ea. Fusta calatoare va spune mai departe povestea nuntii Siminei, cea mai frumoasa poveste din cate am trait la mare, separat sau impreuna.

Si ca sa intelegem mai bine, citim asa:

Un comentariu:

Raza spunea...

Doamne, Milady, frumos spus, trei cuvinte, viata viata-ntreaga, doua puncte: imi esti draga.