Eu cred ca scoicile ciobite sunt cele mai nefericite. Sunt luate, examinate pe toate partile cu un ochi critic si aruncate inapoi fara niciun fel de consideratie. Acolo raman, batute in cap de soare, departe de suratele lor, pentru ca atunci cand renunti la scoicile necorespunzatoare, nu le plasezi cu grija de unde le-ai luat, ci le arunci unde vezi cu ochii. Asa se intampla.
Ele nu vor fi niciodata curatate cu grija de nisip, nici mangaiate si nici daruite oamenilor dragi. Nu vor sta pe masa din sufragerie, sub o fereastra inclinata de mansarda, langa un buchet de levantica.
Oare faptul ca stau pe plaja toata viata lor compenseaza? Dor de mare.
Ele nu vor fi niciodata curatate cu grija de nisip, nici mangaiate si nici daruite oamenilor dragi. Nu vor sta pe masa din sufragerie, sub o fereastra inclinata de mansarda, langa un buchet de levantica.
Oare faptul ca stau pe plaja toata viata lor compenseaza? Dor de mare.
2 comentarii:
Saru'mana Crisa,
Am sa-ti fac o propunere decenta. Intra te rog pe rodulpamntului si incearca sa dai drumul povestii aceleia "Mitu lu' Sisif" mai departe, prin comentariul tau. Vor fi cat de multi autori talentati posibili. Aceasta poveste se va tese prin voi, fara nicio intelegere prealabila. Fiecare ii va completa destinul cum va crede de cuviinta.
Te prinzi?
E valabil si pentru ceilalti comentatori ai tai.
O seara frumoasa!
Apreciez decenta propunerii si ma bag cu entuziasm. Inca ma gandesc ce-ar putea sa faca Sisif cu portareasa cimitirului, care n-are cum sa fie decat grasa si mustacioasa.
Trimiteți un comentariu