Universitatile

Cea mai apropiata e Universitatea pisicilor. Nici nu cobori bine Aribau, faci stanga, iar daca te uiti cu atentie printre fire de iarba si gramezi de frunze uscate o sa le vezi, una cate una. Doua alb cu negru, una cu dungi portocalii, vreo trei negre...si inca multe altele! Se apropie de gard si se uita la tine printre gratii, dar asta nu inseamna ca stau neaparat la mangaiat. Vor doar sa te cunoasca; se stie ca pisicile sunt fiinte curioase. Cateodata, daca ai la tine un yoyo adus de Milena din Berlin, se opresc sa se joace cu tine. Daca nu, sa fii sanatos! Ele sunt pufoase, grasute si blande, dar pur si simplu nu au chef azi!

A doua universitate, la care poti sa ajungi in 15 minute de mers pe bicicleta cu soarele in fata, e Universitatea citadelei. Printr-un pasaj subteran patrunzi in cladirea veche din caramida rosie, cu coloane inalte de nu le vezi capatul, intunecata si silentioasa. Atat de silentioasa incat n-ai cum sa gasesti un cuib mai bun de semiotica si hermeneutica; de cand am descoperit-o si mi-am gasit locul, fetele imi spun Harry Potter. Fie si-asa.

Iar cea mai indepartata e Universitatea gloriilor. Nu ne miram deloc de nume, avand in vedere ca in toata gloria lui se inalta chiar langa universitate un falus inalt de 38 de etaje. Pe care il vad de pe fereastra biroului meu de la modestul etaj 8 al universitatii si ma intreb cum o arata circumcis. Atat!

Ce ne trebuie

A lansat Alinut in seara asta o leapsa cu ce ne trebuie. N-o sa zic decat primul lucru de pe lista ei: surubelnita din 100 ml Vodka + sucul de la 3 portocale stoarse de noi (asa a zis Alinut, asa facem. De mana noastra sa fie stoarse, nu altfel!). Scriu aici ca sa ramana pe vecie si sa inteleaga si altii ca NE TREBUIE!

Simina a adaugat si ea ceva la lista de minunatii care ne trebuie.

Iar pentru ca numarul 3 e cu noroc, ma prind si eu sa mentionez ceva ce ne trebuie! Ceai din seminte verzi de cardamom si radacina proaspata de ghimbir. Am descoperit azi-dimineata reteta facand combinatii cu ingredientele din sertarul magic de plantute adunate de prin lume. Abia dupa ce si-a facut efectul m-a plesnit curiozitatea si dupa cautari asidue am descoperit combinatia intr-o reteta afrodisiaca din 1001 de nopti: seminte verzi de cardamom si ghimbir! Iata!

Ce ne mai trebuie?

Personaje

A fost odata ca niciodata, asa cum incep toate povestile demne de a fi povestite, un andaluz care locuia intr-o debara. Pe o saltea murdara si veche, dormea dus pana la 4 dupa-amiaza. N-avea ce sa fie rau. Poate ca-i lipseau niste lucruri... un pat adevarat, ferestre, aer, lumina... Dar era fericit. Iar noi amuzate.

Pasul 2 a fost sa-si ia inima in dinti si sa se instaleze in camera lui de drept. Dar pentru asta a trebuit sa-si suflece manecile si sa stranga toata mobila victoriana care trona in mijlocul camerei, sa scape de lampadare si jilturi, sa-si monteze patul, sa curete praful care parea strans in ani intregi de nelocuire si mai ales sa-si ia ramas bun de la debaraua care il adapostise atata timp. Dar, in schimbul efortului, andaluzul s-a ales cu un pat adevarat, cu multa lumina dimineata direct pe perna lui si cu propria terasa de pe care sa strige cand se trezeste Hola, Barcelona! spre disperarea vecinilor (nu, el nu face asta, asta fac numai eu, pe terasa comuna dinspre salon).

Pasul 3 a fost sa-si dea seama ca in camera lui minunata cu multa lumina lipseste ceva...i-a trebuit ceva timp, dar in cele din urma a dibuit ce lipsea: usa. Si dupa ce a petrecut 2 luni auzind toate intimitatile venite din camera vecina (intamplator, camera vecina este chiar a mea), s-a mobilizat sa-si monteze o usa la intrarea in camera. Un moment important in viata oricarui barbat.

Pasul 4 poate va fi (poate...zic) sa-si monteze si o clanta la usa. Pentru ca usa lui scoasa din Catalogul obiectelor de negasit nu are clanta. Pesemne ca era mai ieftina asa. Ii uram succes, ca sa reuseasca sa-si inchida/ deschida proaspata usa.

Ca sa intelegem mai bine, rasfoim asa:

Jacques Carelman - Catalogue d'Objets Introuvables