Cea mai apropiata e Universitatea pisicilor. Nici nu cobori bine Aribau, faci stanga, iar daca te uiti cu atentie printre fire de iarba si gramezi de frunze uscate o sa le vezi, una cate una. Doua alb cu negru, una cu dungi portocalii, vreo trei negre...si inca multe altele! Se apropie de gard si se uita la tine printre gratii, dar asta nu inseamna ca stau neaparat la mangaiat. Vor doar sa te cunoasca; se stie ca pisicile sunt fiinte curioase. Cateodata, daca ai la tine un yoyo adus de Milena din Berlin, se opresc sa se joace cu tine. Daca nu, sa fii sanatos! Ele sunt pufoase, grasute si blande, dar pur si simplu nu au chef azi!
A doua universitate, la care poti sa ajungi in 15 minute de mers pe bicicleta cu soarele in fata, e Universitatea citadelei. Printr-un pasaj subteran patrunzi in cladirea veche din caramida rosie, cu coloane inalte de nu le vezi capatul, intunecata si silentioasa. Atat de silentioasa incat n-ai cum sa gasesti un cuib mai bun de semiotica si hermeneutica; de cand am descoperit-o si mi-am gasit locul, fetele imi spun Harry Potter. Fie si-asa.
Iar cea mai indepartata e Universitatea gloriilor. Nu ne miram deloc de nume, avand in vedere ca in toata gloria lui se inalta chiar langa universitate un falus inalt de 38 de etaje. Pe care il vad de pe fereastra biroului meu de la modestul etaj 8 al universitatii si ma intreb cum o arata circumcis. Atat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu