vineri, 25 septembrie 2009

Despre femei si alte animale

Lupul cel bun rade mult si cu toti dintii (perfecti), vorbeste mult si cu tot corpul, scoate sunete, chitaie, miorlaie si galgaie in functie de situatie. Miroase a cuisoare si a piper de la atata vin cat a putut sa bea din merindele Scufitei rosii. Are ochi patrunzatori si vede pana in inima (codrului).
Isi doreste un lup cehoslovac, tovarasul de drum ideal: face mult si vorbeste putin (mai putin in noptile cu luna, cand il apuca haulitul). Pana una alta, lupul cel bun se multumeste sa-si alunge uratul cu o pantera neagra care tine neaparat sa-i faca lupului un barlog caldut, tapetat pestetotpestetot cu propria ei blana.
Lupul cel bun fierbe merisoare, afine si mure, le incanta, le descanta, iar apoi vopseste cu ele esarfe uriase sub care sa se ascunda de vanator (si de lume).

Vanatorul nu stie multe: pentru el orice lup e rau. Asa ca lupul cel bun trebuie sa-si poarte singur de grija.

2 comentarii:

Simina spunea...

ce se intampla cu blogul? nu se vede scrisul de evenataiul generos si nu mai e vizibl decat un singur post.

facem si noi ceva?

Crisa spunea...

Ce sa facem, poate sa-l activam pe Bamse, el e butonul nostru panica. Ia sa vedem...