Sub soarele Toscanei

Descopar Toscana Valeriei asa cum o vede ea, galbena si calda, cu gustul de vin si mirosul de argila etrusca, cu povestile dantesti, cu pamantul nisipos care-ti intra printre papuci. Daca-i tarsai lenes si fericit. Daca nu, nu.

Iepurele cu ochi albastri nu mai e in curtea din spatele casei Valeriei, pesemne ca operatiunea Capturarea iepurelui cu ceas l-a ajuns si a profitat de prima ocazie ca sa se faca disparut. In schimb au ramas maslinul  si corcodosul. Si niscai busuioc din care azi am mancat cu buffala si paine pe vatra. Toscana si gusturile ei.

Tot acolo e si garajul cu amintirile Valeriei din epoca pre-spaniola. O Vespa ruginita dar care candva va fi avand farmecul ei, un ghiozdan de scoala primara cu cutie de sandvisuri incorporata, apreschiuri, carti despre masoneria italiana si un balansoar. Un pic din toate.
Fusta calatoare s-ar fi bucurat sa valureasca prin Toscana Valeriei.