sâmbătă, 13 februarie 2010

Cea mai frumoasa zi

N-am inteles niciodata cum functioneaza un zmeu. Le vedeam cu zecile, colorate si agitate, atunci cand ai mei ma obligau sa stau intinsa pe nisip ca sa ma bronzez pe fata, cu soarele lacrimandu-mi ochii. Nici de bronzat nu ma bronzam, doar reuseam sa ma inrosesc asa putin cat sa ma usture pielea o saptamana. Nici in apa n-aveam voie sa intru decat dupa un orar riguros si sub urmarirea adultilor. Mai ales ca in familia noastra de printese alb-transparente se transmite constiincios din mama-n fiica o teama crancena de apa si o lipsa totala de talent la inot. Numai Merveilleuse soeur a rupt traditia, si tare ma intreb daca Maria o s-o urmeze pe ea sau pe noi celelalte.


Dar despre Maria altadata, s-o lasam sa mai creasca la caldurica si sa ne intoarcem la zmee. Ziceam ca obisnuiam sa le urmaresc cum se zbat si se incurca unele in sforile altora, fara sa inteleg nimic din sistemul de zbor. La un balon intelegi ca zboara fiindca e usor. La un BAe 146-YR BEA intelegi ca zboara pentru ca are motor. Dar cum faci un zmeu sa zboare...n-am inteles nicicum!

Apoi a venit cea mai frumoasa zi, in care intr-o zi de joi 7 iunie 2002 am dansat desculte pe covorul cu Elvis, am urcat in turn, am coborat in pivnita, iar apoi am luat zmeul de pe terasa Siminei si am fugit la Academie sa-l lansam. Si nici macar atunci, in cea mai frumoasa zi, n-am inteles nimic din cum faci un zmeu sa zboare. Schimbam locurile, cine alearga mai repede, mai intai cu zmeul in fata si cu sforile in spate, apoi cu sforile in fata si cu zmeul in spate...nu ne-a folosit. Zmeul n-a zburat.


Asa ca am ramas cu o mare neimplinire. Si sunt dispusa la promisiuni mari. Ma marit cu primul zmeu care ma invata sa-l fac sa zboare! Asta e!