Prima zi de viata noua

Trebuia sa-i acord Ancai mai mult credit atunci cand a ales casa. Anca stie ce face, prin urmare traim intr-un conac in centrul mic-burghez al Barcelonei. Avem semineu, salon cu argintarie in dulap si un palmier fix in fata terasei. Pentru ca-l avem si pe Raul, un perete e plin de filme si jazz; iar pentru ca-l avem si pe Emilio, debaraua noastra e ocupata cu o saltea pe care el doarme 18 de ore pe zi. In restul timpului, atunci cand e treaz, trage de noi sa bem pe banii lui. Pe scurt, perfect.

Camera mea e verde si inca n-o simt a mea. Parca sunt in vacanta. Ieri am fost cu Anca la un targ de antichitati si am negociat pentru o oglinda si un tablou, dar cand am ajuns inapoi la conac tot ca in vacanta m-am simtit. Apoi am ales cel mai bun vin rosu, Tempranillo de Rioja, si l-am baut impreuna pe terasa, dar eu stand cu ochii tinta la palmier tot ca in vacanta m-am simtit. Azi am stat pe iarba in parc si eu m-am simtit in vacanta. Am gasit impreuna un curs de tango argentinian, un club de echitatie si o scoala de dans din buric, dar eu tot ca in vacanta ma simt. In seara asta ne vom alege cursurile si sper ca din momentul in care ne vom stabili profesorul coordonator sa nu ma mai simt in vacanta.

Nu e rau in vacanta, dar ramane sentimentul ala ca te intorci la ceva.