luni, 11 ianuarie 2010

Enigma lui Adam

"Eu nu mananc carne", marturisesc, de parca n-as putea sa spun ca sunt la cura, ceea ce nu numai ca m-ar face sa par o printesa gratioasa si la moda (si cui nu-i place asa ceva?), dar ar si epuiza subiectul in 5 secunde. Insa eu aleg sa spun adevarul, ceea ce ma supune la jumatate de ora de glume despre cat de nesanatoase sunt legumele de fapt in zilele noastre, despre cum vegetarienii mor mai tineri, despre absurdul unei vegetariene care fumeaza; dupa care Adam se gandeste ca poate motivul e protectia mediului si, iata, incep glumele despre absurdul unei vegetariene care nu merge nicaieri fara masina. 

Asta e doar inceputul. Dupa care incepe etapa persuasiunii, in care Adam primeste intariri de la toata familia extinsa. Hai, doar un carnat; nu vrei doar sa gusti un mic, cel mai mic mic; uite, iti pun doar varza de la sarmale, fara carne; sa stii ca asa cum o fac eu, carnea de miel nici n-are gust de miel (sigur, are gust de escargots); macar acum ca e Craciunul (intotdeauna exista o ocazie care poate sustine fara drept de apel re-conversia: macar acum ca e Pastele, macar acum ca e ziua mea, macar acum ca a iesit Basescu, macar acum cat suntem la inceput de criza ca dup-aia cine stie cand mai vedem noi carne).

Dar nimic nu se compara cu etapa a treia, a blocajului; ii spun a blocajului pentru ca niciun Adam nu pare sa asimileze 100% informatia ca eu totusi nu mananc carne. Parca suprima cumva aceasta informatie undeva in subconstientul lui carnivor. Drept pentru care, nu sunt deloc mirata atunci cand ma intreaba ce vreau sa mananc si-i spun orice fara carne, iar el apare cu o salata cu pui sau sandvis cu snitel de porc. Din punctul lui vedere, printr-un mecanism bizar, faptul ca o asemenea portie mica lui nu i-ar ajunge nici pe-o masea echivaleaza cu a nu avea carne.

Dau carnea la o parte si ma amuz gandindu-ma ca pana si Shirin e nedumerita de optiunile mele, dar barem ea se manifesta mai subtil; pur si simplu stie ca ceea ce mananc eu e total neapetisant si nu miauna niciodata cersetor langa mine atunci cand mananc. Se orienteaza intotdeauna spre alti locuitori ai casei. Ceea ce ma multumeste pe deplin.

3 comentarii:

Codruta spunea...

Eu, care sunt o carnivora prin definitie nu reusesc inca sa iti inteleg alegerea insa o respect. Nu o sa te tachinez cum faceam cu Simona pe care o intrebam daca nu mananca nici macar un pestisor mic mic mic, cel mai mic...:) Pot doar sa te admir ca reusesti sa manaci sanatos, sa ai macar din punct de vedere alimentar o viata echilibrata, totusi nu o sa te iert pana nu te apuci de facut sport, asta pentru ca numai cu o alimentatie sanatoasa nu poti avea un corp si o minte sanatoasa. Asa ca printesa draga apuca-te de facut sport acum cat mai sunt inca preturi de criza la sali.

As vrea sa reusesc si eu sa ma las de carne sau cel putin sa ma las de carnea de porc (asta este preferata mea) si sa reusesc sa mananc peste (pe asta il urasc).

Inca o data respect pentru capacitatea ta de a manca numai verdeturi.

Crisa spunea...

creat.

Ramona Gabar spunea...

hahaha, ce comentarii primesti!!!! nu ca mine, care trebuie sa raspund la habotnici cu bloguri despre dumnezeu si credinta si mormantul sfant... :))